Pentru a conserva mostenirea naturala, Uniunea Europeana a pus la punct o retea de arii protejate extinsa la nivelul fiecarui stat membru, numita "Reteaua Natura 2000". Dezvoltarea acestei retele se bazeaza pe doua directive UE principale: "Directiva Habitate 92/43 din 1992 referitoare la plante si animale salbatice si habitate naturale" si "Directiva Pasari 79/409 din 1979 referitoare la conservarea speciilor de pasari".
Directiva Habitate a fost creata pentru a conserva atat speciile de plante si animale salbatice, cat si habitatele naturale din Uniunea Europeana, prin infiintarea Ariilor
Natura 2000
Speciale de Conservare. Toate actiunile bazate pe aceasta directiva sunt axate pe mentinerea unui statut de conservare favorabil sau pe reabilitarea speciilor si habitatelor propuse. Toate masurile de conservare ar trebui sa aiba in vedere si aspectele economice si sociale la nivel regional si local.
Directiva pasari se refera la conservarea speciilor de pasari care se gasesc in mod natural in salbaticie pe teritoriul european al statelor membre. Principalele obiective ale acestei directive sunt protectia, managementul si controlul acestor specii si stabilirea regulilor pentru conservarea lor. Aceasta directiva se va aplica in cazul pasarilor, oualor lor, cuiburilor si habitatelor lor. Statele membre ar trebui sa declare Zone Speciale de Protectie pentru conservarea speciilor si habitatelor propuse.
Astfel, reteaua Natura 2000 este compusa din Zone Speciale de Conservare si Zone Speciale de Protectie.
Principalul scop al proiectului Life "Situri Natura 2000 in Parcul National Piatra Craiului" este acela de a stabili aceste Zone Speciale de Conservare si Zone Speciale de Protectie si de a include Parcul National Piatra Craiului in "Reteaua Natura 2000".
Parcul National Piatra Craiului adaposteste peste 20 de specii de pasari incluse in anexa I a Directivei Pasari: Barza neagra (Ciconia nigra), Barza alba (Ciconia ciconia), Viesparul (Pernis apivorus), Gaia neagra (Milvus migrans), Acvila de munte (Aquila chrysaetos), Soimul calator (Falco peregrinus), Ierunca (Bonasa bonasia), Cocosul de munte(Tetrao urogallus), Buha (Bubo bubo), Ciuvica (Glaucidium passerinum), Huhurezul mare (Strix uralensis), Ghionoaia sura (Picus canus), Ciocanitoarea neagra (Dryocopus martius), Ciocanitoarea cu spate alb (Dendrocopos leucotos), Ciocanitoarea de munte (Picoides tridactylus), Ciocarlia de padure (Lullula arborea), Muscarul mic (Ficedula parva), Muscarul gulerat (Ficedula albicollis), Sfranciocul rosiatic (Lanius collurio).
Pe langa cele doua directive mentionate anterior, mai exista si alte conventii internationale, axate pe conservarea pasarilor si habitatelor acestora, la care si Romania a aderat. Dintre aceste mentionam: Conventia de la Berna, Conventia de la Ramsar si Conventia de la Bonn.
Conventia de la Berna (1979; Legea 77/1998) are drept scop principal conservarea speciilor europene de flora si fauna si a habitatelor. Este una dintre cele mai vechi si cea mai importanta conventie referitoare la conservarea biodiversitatii din Europa.
Conventia de la Ramsar (conventie referitoare la importanta zonelor umede in special pentru protectia speciilor de pasari de apa - 1971; Legea Romana 5/1991). Principalul scop al conventiei este mentinerea, conservarea si folosirea rationala a resurselor de apa si a zonelor umede (ca zone de coasta si zone din interiorul uscatului, naturale sau artificiale, etc.). Aceasta conventie prezita o importanta deosebita intrucat, in prezent, zonele umede sunt printre cele mai periclitate ecosisteme. Suprafetele lor se afla in continua descrestere si degradare fizica, chimica si biologica.
Conventia de la Bonn (1979; Legea romana nr. 13/1998) se refera la conservarea si managementul speciilor de animale salbatice migratoare, pe cuprinsul zonelor de reproducere, migratie si iernat, datorita vulnerabilitatii acestor specii.